Cum sa consolezi doi copii ca si-au pierdut parintii?!Imi pare rau...bine macar ca nu s-au chinuit....stii?int-un fel e mai bine ca macar sunt impreuna....suna a adevaruri insa cand a murit tata puteam sa iau pe oricine de gat daca incerca vre-o consolare de genul astora.E stupid!Nu ai cum sa intelegi!E aproape deplasat sa incurajezi doi copii orfani de ambii parinti.Ba sa nu incerce nimeni...Singurul ajutor real e sa-i tii in brate si sa-i lasi sa planga pe umarul tau atat cat simt ei ca au nevoie.Sa mai bei un paharel cu ei...sa-ti aduci aminte cu stangacie cum a fost in primavara cu supa de urzici culese intr-o joi....Si incerc un sentiment de frustrare...eu o mai am pe mama, da' stii?e mama mea si nu stiu cum sa-ti dau si tie...Uite...daca vrei te pup io pe crestet in locul ei ...pentru ca e mama mea si sunt atat de egoista incat nu vreau sa o impart.Vreau sa ma tina numai pe mine in brate...imi pare rau ca sunteti orfani....da-i mama mea.
Ma urca intr-un taxi ce miroase urat de tot si-i spun adresa.Am deodata senzatia ca soferul e un intrus...m-am saturat sa explic cum se ajunge la padure.Fac un efort, inchid ochii si-mi cuprind tamplele dupa care ma organizez scurt:'urcam dealul, o luam pe a doua la dreapta si pe urma la stanga dupa care mergem pana la ultima casa ...acolo stau eu'.Intru in casa pustie.Dau drumul la calculator sa am macar sentimentul ca nu sunt singura.Cred ca am fost atat de 'a altora' incat am uitat sa ma bucur de vacanta.Mi-e rece...e tare frig in casa pustie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu