luni, 31 mai 2010
vorbe si nisip
Ma doare capatana...e ingrozitor!Se intampla rar insa si cand se intampla...Sunt zile in care as vrea sa dorm, sa dorm atat de profund si de mult incat atunci cand ma trezesc toate problemele mele sa fie rezolvate.Sa nu mai am batai de cap.As vrea sa visez fluturi mari si colorati care sa ma atinga cu aripioarele lor pe fata.Sunt atat de delicati...sunt asa...cum te mangaie vantul pe nisipul marii.Mi-e dor de mare.Mi-e dor de liniste.Mi-e dor...fluturi si vant...acolo unde ajung toate vorbele noastre...mii de vorbe imprastiate in viata... ca nisipul.Unele ne incanta, altele ne irita.Depinde unde ajung.Altele se transforma in taceri dureroase si apasatoare...hai Tori draga!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu