exorcizare la singular

Cand stii ca o idee e geniala?Cum faci sa nu o uiti?E suficient sa o scriu pe ceva sa pot vedea forma cuvintelor.Iau cuvintele pe fiecare in parte si le asez in alte propozitii ...Inchid ochii pentru asta...sa le pot vedea cu mintea.Se scurg randuri dupa randuri de cuvinte ...incep sa nu le mai vad continutul, doar forma.Sunt in sir si fug...nu le pot controla.Ideile se deruleaza cu o viteza ametitoare.O fi un inceput de nebunie sau deja sunt acolo si nu e nimeni in stare sa-mi spuna?Ma doare retina de la jocul asta insa mi-e teama sa deschid ochii pentru ca atunci...se opreste totul.Atunci retina mea clacheaza.E nevoita sa faca fata realitatii obiective si imediate.Aici se incheie visarea...e momentul sa ma exocizez de demonul nostalgiei.E momentul trairilor palpabile.Ochisorii somnorosi care ma privesc in fiecare dimineata si-mi spun 'imi place de tine'...Vreau...mi-as dori sa nu devin dependenta de ei insa realizez ca e suficient de mult prea tarziu pentru asta.Ei insa sunt 'palpabili'...din fericire.Ai dreptate...nu sunt Cuore...mai am o sansa.Multumesc Ilinca aici...multumesc Darius aici....Va iubesc :)