vorbe si nisip

Ma doare capatana...e ingrozitor!Se intampla rar insa si cand se intampla...Sunt zile in care as vrea sa dorm, sa dorm atat de profund si de mult incat atunci cand ma trezesc toate problemele mele sa fie rezolvate.Sa nu mai am batai de cap.As vrea sa visez fluturi mari si colorati care sa ma atinga cu aripioarele lor pe fata.Sunt atat de delicati...sunt asa...cum te mangaie vantul pe nisipul marii.Mi-e dor de mare.Mi-e dor de liniste.Mi-e dor...fluturi si vant...acolo unde ajung toate vorbele noastre...mii de vorbe imprastiate in viata... ca nisipul.Unele ne incanta, altele ne irita.Depinde unde ajung.Altele se transforma in taceri dureroase si apasatoare...hai Tori draga!

tinerete fara batranete

Am fost la mama sa ma tina in brate.E bine acolo..e atat de bine...e oaza mea de liniste.Am reusit pana la urma sa pricep cum se face un cozonac buuunnnn!E o chestiune de atentie si ...poate de obisnuinta.Mi-am adus aminte de incercarea din iarna, cand...vrand sa impresionez am dat-o in bara si mi-a iesit un fel de turta dulce cu umplutura.M-am surprins inrosind.M-am urmarit in oglinda ...ma inroseam si mai tare...iubirea nu dispare doar pentru ca nu se manifesta.Concluzia de astazi?!Mi-am dat cu stangul in dreptul si acu' ma doare mai rau.Si nici nu mai am ce sa fac....Sunt la discretia cui vrea.

nimic

Off...asa cum se intampla mereu ...astazi m-am simtit 'inspirata'.Ma asez cumintica in fata calculatorului si deschid o pagina de word.Inca nu ma gandesc la titlu.Ca felutza de dimineata inca mai e in ceasca, aprind o tigara si inchid ochii.Incep iarasi cuvintele sa fuga pe retina cu viteza ametitoare ce le face sa se transforme in imagini.Daca as putea sa ma dau cu un pas in spatele gandurilor astora as zice ca in capul meu e un mixer mare, mare de tot.

fara titlu...

       Se intampla sa ma pierd in ganduri.Fac conexiuni gresite si ajung mereu la aceleasi 'sabloane'.Da' nu se indura nimeni sa-mi faca un cadou frumos de genul 'aparat de dat suturi in fund'?

nostalgie

era un sentiment de vreme buna...

dimineatza

Cand deschid usa casei vad vrumusetzea asta de salcie...ma incanta sa stiu ca a fost alegerea mea sa o cumpar...e superba!Ma simt in 'piua' :)

exorcizare la singular

Cand stii ca o idee e geniala?Cum faci sa nu o uiti?E suficient sa o scriu pe ceva sa pot vedea forma cuvintelor.Iau cuvintele pe fiecare in parte si le asez in alte propozitii ...Inchid ochii pentru asta...sa le pot vedea cu mintea.Se scurg randuri dupa randuri de cuvinte ...incep sa nu le mai vad continutul, doar forma.Sunt in sir si fug...nu le pot controla.Ideile se deruleaza cu o viteza ametitoare.O fi un inceput de nebunie sau deja sunt acolo si nu e nimeni in stare sa-mi spuna?Ma doare retina de la jocul asta insa mi-e teama sa deschid ochii pentru ca atunci...se opreste totul.Atunci retina mea clacheaza.E nevoita sa faca fata realitatii obiective si imediate.Aici se incheie visarea...e momentul sa ma exocizez de demonul nostalgiei.E momentul trairilor palpabile.Ochisorii somnorosi care ma privesc in fiecare dimineata si-mi spun 'imi place de tine'...Vreau...mi-as dori sa nu devin dependenta de ei insa realizez ca e suficient de mult prea tarziu pentru asta.Ei insa sunt 'palpabili'...din fericire.Ai dreptate...nu sunt Cuore...mai am o sansa.Multumesc Ilinca aici...multumesc Darius aici....Va iubesc :)

Ultimul dans?!Oare?

Uoff....e greu cu soferia asta ...bai! A dracu' viata!Sa vezi ce greu e cu viata asta.
Sa stii pasii de dans atat de bine incat sa nu mai auzi melodia pe care interpretezi cu maiestrie dansul vietii tale.Sa stii ca daca faci pirueta la stanga, iese nasol insa...daca e la dreapta....uau!Poate smulgi si un bis de la viata.Si nu ma mai pot opri din facut piruete la dreapta...M-am intrebat 'de ce nu se inventeaza o limita de bunsimt pt astea'?Oare viata are atat de multe de oferit?Ma autoincurajez de fiecare data cand sunt invitata la dans...'e ultima pirueta...e ultima pirueta...de data asta nu mai vreau bis ca ametesc'...Asa, si?Ma autotepuiesc!Tare!Nu ma pot abtine draga...

Hmmm...

E oare asa mare abureala in capul nostru incat sa vrem sa avem acceptul altcuiva pentru a ne impaca cu sinele?Suntem atat de dependenti?'Nu te iubeste pana nu te schimbi'....adica?!Si asta inseamna ca m-a iubit vre-odata?Cine poate pretinde ca poti sa faci un aranjament despre cum si cat si mai ales...cand iubesti pe cineva?Uof....ma plictisesc numai gandindu-ma cate nenorociri si pretexte pot inventa oamenii incercand sa ma contrazica.Nu ma schimb.Nu incerca sa ma schimbi...Da!Poti sa influentezi multe ...poti sa decizi cu cine te vezi astazi sau toata viata.Poti ..pentru tine.Suntem perfecti asa cum suntem.Asa...doar asa reusim sa fim 'cineva'!

Cand?Chiar acum!De ce?De ce nu?!