aiurea

           E una din acele zile...zile in care astept un ghiont sa ...ceva...nu stiu ce...sa plec sau sa ma ascund in grota cea mai indepartata din padure.E o liniste apasatoare in capul meu.Sa nu zic nimic...s-ar putea ca zgomotul sa ma faca sa pierd ceva important ce nu mai vine.E aiurea...o sa zici ca fac iarasi compuneri...nu mai citi!Scriu doar pentru mine.Si poate pentru altii care nu au curaj ....Ma doare...pentru ca las viata sa ma conduca in loc sa o fac eu.

ha!

    Tare!!!!!!!!Asa raman o vreme...cel putin pana incoltesc cele 2 seminte....ca florile pana ies din ele...oho!Mai am de asteptat neste vreme.Insa pana atunci am timp sa mai las loc de infipt cuie in cap...ca nu-i asa?de ce sa fie simplu?!

de plictis

           Am decis sa nu mai scriu compuneri frumoase astfel incat o vreme o sa ma joc cu sablonul blogului ca har Domnului am de une alege...

multumesc

      As vrea sa multumesc dupa cum urmeaza:
-soferilor de tir care ieri nu ma lasau sa ajung la destinatie la timp
-avariilor de la masina mea care i-au ovationat pe tiristi indelung dupa ce i-am depasit pe toti
-mamei mele care a invatat sa nu puna prea multe intrebari
-copiilor mei care-mi aduc aminte mereu ca am pentru cine trai 'altfel' decat egoist
-iubitului meu care m-a linistit cum ca avem o relatie 'nicicum'..la fel ca si pana acum
-lui Dumnezeu ca nu bate cu bota si i-a dat cuiva locul meu pe care-l ravnea in mod public
-preotului meu care-mi 'interzice' calitatile doar pentru ca sunt cica prea tanara
-bunicei mele care m-a crescut in casa ei de caramida lipita cu lut(te iubesc bunica cu tot ce am)
-prietenilor care nu se sfiesc sa-mi spuna cand ma urasc sau ma iubesc